Paradox

Aștept apa din robinet,
Săi fie milă că-s murdară.
Aștept minutul din timp,
Să treacă, să mă evite

Realitatea pare fantezie
Pe frunza purpurie.
Cuvintele dictate îs mândire,
Și totul devine o melancolie...


Toți vor ca totul să șie ghini
Mai ales de la mini.
Da nimeni nu știe că ...la mini
Tăt timpul tăt iî numa ..(paradox) ...


Nu mă întreba inutil să-ți răspund
"De ce stai singurică?"
"Poate la o cafea?" blabla
-Nu pa!

Șșșt! Taci
Tot ce iesă din gura ta ...
Șșșt! Îmi vine a vomita.

Porno

Totul merge spre nimic,  mergem spre intuneric cu zambetul dispretuit de toti,e clar e ca nimic nu e clar, din tot ce inteleg sau cred ca intleg nu inteleg nimic, tot ce fac, ce continui sa fac eu nu fac nimic.
Nu pot gandi, nu pot sa scriu nimic din gandurile negandite, nu vreau sa cred in ceea ce vad deci vad miop si miop vad ca prin ceata vad doar ceata, vad zimbetul prin ceata, vad iubirea prin ceata, va vad pe voi in ceata. Ceata care-mi intuneca prostia,  ceata care ma falsifica si imi inlocuiesti ochii cu ochii mari, buzele cun zambet frumos, corpul niciodata perfect intr-unul de "model". Nu vreau nimic vesel, nu vreau iubirea frumoasa ca-n barfe, nu vreau bani, valoarea de care depind, nu vreau fericire; am fugit demult de ea si nici nu o mai simt.Nu vreau liberatate, liberatate plictisitoare. Nu vreau sex animalic, cu emotii puternice si gafaituri zgomotoase, cu pasionea ruinata din prima ejaculare.
Vreau mizerie lipicoasa si discretie profunda, vreau haos in haos intr-un haos mai adanc, vreau scarba oarba, intunecata si crancena, vreau tristete infinita, vreau singuratae rece si ghimpoasa cu amintiri plangacioase si violate. Vreau durere, vreau durere in toate modurile posibile, durere scarpinata pana la sange, carne, oase. Vreau ura zgomotoasa cu limbi multe si barfitoare cu ochi duri si fixati, cu gura MARE si plina de prostii -maturi. Vreau moarte .


Sa speram ca nimeni nu va citi

Oaia fantastică.

Am început să citesc romanul  „În căutarea oii fantastice” de Haruki Murakami, n-am citit nici o carte de-a lui până acum, am auzit de el dar nu m-am apucat. Am terminat de citit pagina 34 și m-am oprit pentru că romanele interesante le citesc lent, încet. Savurez fiecare cuvânt și-mi întind plăcerea.
Ochii îmi fugeau, romanul e ușor și se citește rapid și pe înțeles, m-am oprit și mi-am aprins o țigara, pe mâna stingă e o inima desenată după vizionarea unui film horror, am desenat-o cu pixul negru, inconștient.

E târziu  și n-am somn, am băut prea multă cafea fiecare cu câte trei lingurițe de zahar, iar mâine sunt nevoită sa mă scol dimineață dar oricum nu am somn.
Ascult The xx.

Atât.

Nonsens

Nu ști dacă voi mai fi în stare sa pretind că-s fericită sau bine indispusă , îmi neg orgoliu pentru ai face fericiți pe oamenii care-mi sunt îndepărtați și lași, îmi neg orgoliu pentru a satisface dorințele nebunilor ce înșeală și nici nu-și da seama că sunt înșelați de propriul coi.

Nu știu de ce mă descarc pe acest blog, poate ca din lipsa amicilor și prietenilor „adevărați” sau poate din cauza dorinței de a finisa un text atât de banal și absurd încât nimeni  nu-l va citi. :)

Aștept cu nerăbdare sa fug din această țara.
N e vina ta, patrie că ai o societate spurcată!

Mi-i trist că toți mint, mi-i trist  ca (când) mint, mi-i trist de tot ce fac iubiții mei oameni, mi-i trist că-s orbi.

E straniu când o persoană zice că te cunoaște , nu poți să cunoști un om de 3, 4, 8, 12, 24 ani pentru că el are taine ascunse în ficatul ficatului iar ficatul ficatului nu se fute, el e neatins și neștiut. :)

E târziu iar eu tânjesc după devreme.

Opavaseastyle!

Ghem!

Yo, copii nazdravani...
Nu stiu de ce dar doar cind mi-i trist vreau sa scriu ceva.
Ma simt ”forever alone„ nu, nu de aia ca nu-s sociabila sau nu stau cu niste cunoscuti si sa birfesc sau sa stau cu companii si sa ppf, glumesc, daca pot zice asa. Ca le am pe toate astea, vreau ceva mai mult, un un ghem de iubire linga mine care sa se linguseasca si fiecare firisor de puf sa se atinga de pielea mea si sa simt fiori, brrr..ce placut. Vreau ochisorii mari care sa-mi fure privirea, labutele molcute si fine pe burta mea. Sa simt ghearele placut ascutite, de patuc si cind imi fac temele sa se goneasca dupa pix cind scriu. Sa-mi topeasca urechile cind va toarce, sa simt atingerea placuta a botisorului de obrajii mei.
As vrea o pisicuta neagra cu botisorul alb si labutele la fel.
Mrrrr-miau, sa-mi vie la prag si sa simt ca totusi are cineva nevoie de atentia mea.

Perfuzie Nonsens

Buna dragii mei vizitatori...
Nu, nu, e nasol n-am nici un vizitator, mai bine incep cu..
Buna dragul meu blog din 2009! Imi esti ca jurnalul meu din clasa a 5-a, ca pagina de memorie din cartea tineretii. Voi incepe a scri mai des si cu mai mult sens, sper... Totodata sa zic si despre scoala/liceu ceva, sunt entuziasmata ca sunt in liceul Vasile Alecsandri, sper sa ma invete multe si sa ies cu cunostinte. Lucrurile se schimba dupa prima postare si e meditativ sa-ti citesti postarile vechi. Nu zic, ca sunt intr-o stadie noua a vietii sau am reusit multe lucruri sa fac pina acuma, starile de spirit sunt altele si obiceiurile dar tot eu am ramas, una ce-mi dovideste ca oamenii nu se schimba ci consecintele.
Am capatat mai multa experienta dar amuzant e, ca nu stiu cum sa o folosesc, profa de biologie imi zice sa fiu egoista si rea in tot ce ma incojoara, poate si are dreptate dar nu pentru mine, copil ce tot naiv va fi si plin de amaraciune si bucurie in acelasi timp. A 2-a..deja.
Pierd oamenii care imi sunt dragi, recunosc ca imi dadeam seama de asta, dar nu-mi dadeam seama ca va fi atit de greu si imi vor ramine prin ginduri si pina acuma. Cunosc, si-mi fac prieteni noi, nou nu-l inlocueste pe cel vechi si ramas, imi e mai greu cind ma gindesc ca vor avea aceeasi soarta. Imi se deschid ochii pe zi ce trece si pe zi ce trece vreau sa vad mai putin, tot ce ma inconjoara e placut dar cind vad alta parte a soartei ma irita si ma atrage la consecinta de a ma ascunde. Sunt in cercul oamenilor buni, pina nu dau de amar si nu mai pot inghite. Mi-i frica de viitor si de ziua de miine, oarba merg spre viitor si mereu cu capul intors spre trecut, cum se zice ”priveste spre viitor” oare? ... viitor vad la mama, la tata, la persoanele apropiate si nu am chef de aceasta priveliste.
Totodata sunt in inceputul vietii si cit de abstract n-ar suna , sunt fericita. Fericita ca am o viza de flotant(residinta), o casa de cunostinte, prima iubire, parintii ce ma sustin de departe si prietenii mei dragi.
Si aici termin.