Gând

Gând

sâmbătă, 2 ianuarie 2010

...

Dorintele dispar, si apar sentimentele , corpul doare iar sufletul se bucura. In timp ma distrug orele, iar in spatiu ..ma distrugi, tu. Si ultima rasuflare de copil inocent si prost s-a dus, lasind o urma de tristete si melancolie. Si gindurile din ochi, stralucesc ca fulgii printre nori, si tu esti multumit.
Toul e atit de abstract, atit de nefericit, atit de sumbru, de strasnic si de depresiv, atit de patetic, atit de simplu si de furios. Ma simt vinovata si lasata, calcata .si....uitata. Incerc sa spun "nu", incer sa stopez timpul, iar el..devine tot mai reped. Stau....si pling, si sanatatea mi-o distrug si imaginea mi-o alung, numai sa nu fie mai rau...sa nu pot dezbate, la vorbele tale...aparte.
Ah, eu...copil tont, mi-am alungat fericirea ..si anii.
Si parerea mea nu conteaza, furata ..tot de tine, furata.
Dureros, imi simt...trecutul, si mai dureros ..voi simti viitorul.

Un comentariu: