Rht...

Simplu și genial.
Postarea e dedicată mie, fericirei mele, durerei, plăcerei mele..totul mie. Sunt o simplă fată, in vărsta adolescenței, sunt prea mică de statură, și prea mare datorită gîndirii mele. Nu pot să zic că sunt frumoasă, dar nici strașnică de tot. Pentru mine, mai bine zic partea pozitivă a mea e că trăiesc în prezent, și știu că la moment trăiesc nu mîine, nu ieri -azi. Totul pentru mine e bine, tot ce fac, tot ce văd, ascult, miros. Nu-mi permit să sufer de durere, să i-au totul aproape de inimă, să cred în ce spun alții(cred mai mult în minciună decît în adevăr), nu suport lacrimile le detest amarnic. Am ochii mari, ce văd atît de multe, din fericire pot să-i închid atunci cînd vreau eu. Recunosc: sunt geloasă, lenoasă, neatentă,nebună, rea, neascultătoare(explic: întră pe o urche și iese pe alta), nerăbdătoare, mereu cu o mască de fericire pe față(Sometimes(Always) I put my happy-mask on!). Prea mult gîndesc, prea mult meditez despre lucrurile nesemnificative, aceasta mă omoară.
Nu suport oamenii care vorbesc prea mult, PREA mult, și chiar eu sunt una dintre ei, oricum criticîndu-mă eu mă ador, mă iubesc, iubesc personalitatea mea, iubesc totul ce am ,ce nu am , ce voi avea. Și vreau să mor liniștit sub lună plină, auzind aplauze ...
Sunt doar eu-mica fetiță iubită tot de fetița mică.