Ghem!

Yo, copii nazdravani...
Nu stiu de ce dar doar cind mi-i trist vreau sa scriu ceva.
Ma simt ”forever alone„ nu, nu de aia ca nu-s sociabila sau nu stau cu niste cunoscuti si sa birfesc sau sa stau cu companii si sa ppf, glumesc, daca pot zice asa. Ca le am pe toate astea, vreau ceva mai mult, un un ghem de iubire linga mine care sa se linguseasca si fiecare firisor de puf sa se atinga de pielea mea si sa simt fiori, brrr..ce placut. Vreau ochisorii mari care sa-mi fure privirea, labutele molcute si fine pe burta mea. Sa simt ghearele placut ascutite, de patuc si cind imi fac temele sa se goneasca dupa pix cind scriu. Sa-mi topeasca urechile cind va toarce, sa simt atingerea placuta a botisorului de obrajii mei.
As vrea o pisicuta neagra cu botisorul alb si labutele la fel.
Mrrrr-miau, sa-mi vie la prag si sa simt ca totusi are cineva nevoie de atentia mea.

Perfuzie Nonsens

Buna dragii mei vizitatori...
Nu, nu, e nasol n-am nici un vizitator, mai bine incep cu..
Buna dragul meu blog din 2009! Imi esti ca jurnalul meu din clasa a 5-a, ca pagina de memorie din cartea tineretii. Voi incepe a scri mai des si cu mai mult sens, sper... Totodata sa zic si despre scoala/liceu ceva, sunt entuziasmata ca sunt in liceul Vasile Alecsandri, sper sa ma invete multe si sa ies cu cunostinte. Lucrurile se schimba dupa prima postare si e meditativ sa-ti citesti postarile vechi. Nu zic, ca sunt intr-o stadie noua a vietii sau am reusit multe lucruri sa fac pina acuma, starile de spirit sunt altele si obiceiurile dar tot eu am ramas, una ce-mi dovideste ca oamenii nu se schimba ci consecintele.
Am capatat mai multa experienta dar amuzant e, ca nu stiu cum sa o folosesc, profa de biologie imi zice sa fiu egoista si rea in tot ce ma incojoara, poate si are dreptate dar nu pentru mine, copil ce tot naiv va fi si plin de amaraciune si bucurie in acelasi timp. A 2-a..deja.
Pierd oamenii care imi sunt dragi, recunosc ca imi dadeam seama de asta, dar nu-mi dadeam seama ca va fi atit de greu si imi vor ramine prin ginduri si pina acuma. Cunosc, si-mi fac prieteni noi, nou nu-l inlocueste pe cel vechi si ramas, imi e mai greu cind ma gindesc ca vor avea aceeasi soarta. Imi se deschid ochii pe zi ce trece si pe zi ce trece vreau sa vad mai putin, tot ce ma inconjoara e placut dar cind vad alta parte a soartei ma irita si ma atrage la consecinta de a ma ascunde. Sunt in cercul oamenilor buni, pina nu dau de amar si nu mai pot inghite. Mi-i frica de viitor si de ziua de miine, oarba merg spre viitor si mereu cu capul intors spre trecut, cum se zice ”priveste spre viitor” oare? ... viitor vad la mama, la tata, la persoanele apropiate si nu am chef de aceasta priveliste.
Totodata sunt in inceputul vietii si cit de abstract n-ar suna , sunt fericita. Fericita ca am o viza de flotant(residinta), o casa de cunostinte, prima iubire, parintii ce ma sustin de departe si prietenii mei dragi.
Si aici termin.