Oaia fantastică.

Am început să citesc romanul  „În căutarea oii fantastice” de Haruki Murakami, n-am citit nici o carte de-a lui până acum, am auzit de el dar nu m-am apucat. Am terminat de citit pagina 34 și m-am oprit pentru că romanele interesante le citesc lent, încet. Savurez fiecare cuvânt și-mi întind plăcerea.
Ochii îmi fugeau, romanul e ușor și se citește rapid și pe înțeles, m-am oprit și mi-am aprins o țigara, pe mâna stingă e o inima desenată după vizionarea unui film horror, am desenat-o cu pixul negru, inconștient.

E târziu  și n-am somn, am băut prea multă cafea fiecare cu câte trei lingurițe de zahar, iar mâine sunt nevoită sa mă scol dimineață dar oricum nu am somn.
Ascult The xx.

Atât.

Nonsens

Nu ști dacă voi mai fi în stare sa pretind că-s fericită sau bine indispusă , îmi neg orgoliu pentru ai face fericiți pe oamenii care-mi sunt îndepărtați și lași, îmi neg orgoliu pentru a satisface dorințele nebunilor ce înșeală și nici nu-și da seama că sunt înșelați de propriul coi.

Nu știu de ce mă descarc pe acest blog, poate ca din lipsa amicilor și prietenilor „adevărați” sau poate din cauza dorinței de a finisa un text atât de banal și absurd încât nimeni  nu-l va citi. :)

Aștept cu nerăbdare sa fug din această țara.
N e vina ta, patrie că ai o societate spurcată!

Mi-i trist că toți mint, mi-i trist  ca (când) mint, mi-i trist de tot ce fac iubiții mei oameni, mi-i trist că-s orbi.

E straniu când o persoană zice că te cunoaște , nu poți să cunoști un om de 3, 4, 8, 12, 24 ani pentru că el are taine ascunse în ficatul ficatului iar ficatul ficatului nu se fute, el e neatins și neștiut. :)

E târziu iar eu tânjesc după devreme.

Opavaseastyle!