Nika Verdi.

Bună, draga mea iubită soră.
Te cunosc de doi ani, de doi ani suntem cunoscute, apropiate, poate și uitate de alții. Țin minte, momentul cănd prima oară te-am văzut, și fumam , era straniu, atît de starniu, nu vorbeam mult, și-mi păreai fățarnică. Te țin minte în mai multe feluri, imaginile sunt atît de diferite și abstracte, dar tot tu ai rămas. Iubită, frumoasă, bună, plăcut...dezamăgită. M-ai crescut in brațe violatoare ^^, vei fi mereu Fleu-rul meu, Coma mea...rupătoare în poveste.
N-am să uit niciodată, auzi niciodată, tu și concertul ..și pe noi împreună de mînă cînd ne rupeam după cele mai frumoase piese.
Imi pare atît de rău, atît de rău că așa întraiurea ne-am despărțit, strașnic, incep a plînge cînd mă gîndesc la asta. Nu-mi vinea a crede că ne despărțim, nu-mi vinea a crede că pleci...atît de departe, dar bine că nu pe Marte.
Nu vreau să plîngi, hai să zîmbim împreună, să RÎDEM la toți în ciudă..HAI!
Să fim așa mereu, mereu împreună. Ador zîmbetul, ochii verzi, ador chipul tău misterios, ador mîinele tale ..te ADOR.
Atît de mult sau schimbat, cînd tu ai plecat, și oamenii, i-am văzut adevarata fire, iar eu nu, tot eu am rămas copilul tău nevinovat, și ascuns.

Să-mi fii mereu aproape, draga mea, te iubesc.
Mii dor, mii dor, mii de cuvinte de dor.

Ana Verdi și Nika Verdi
Și mii dor mult,