Rasaritul mi-a alungat somul, era deja dimineata, scoala se incepe la 8:30, imi era sila sa ma scol, imi era greu sa ma gindesc ca inca o zi de banalitate. Ma aflam in hol, ma irita fiecare miscare , fiecare sunet, o vedeam pe mama, era fericita ca il a vea pe tata, inebuneam, stateam si inebuneam. Oare de ce sunt toti atit de fericiti in jurul meu, iar eu, una, singura, atit de nefericita?!
Eram la scoala printre baile pustii ale fetelor, ma pregateam sa ies, dar aud niste pasi surzi, trinteste usa de la baie, intra, si ma inpinge spre perete.
-Vreai sa te sarut?
-Cum?
-Pe limba, in jurul ei.
-Cu a ta?
-Da, cu a mea!
-Cu saliva?
-Deschide gura.
Niciodata nu m-am sarutat, n-am avut accesul la buze, la limba. N-am avut curajul s-o fac, am fugit.
Il chema Frederic, niciodata nu mi-a placut numele lui, mai ales cum suna. Era baiatul din clasa a 11-a, elevii il numeau "Vampirius" avind ca pretext pielea alba, ochii verzi si arzatori, si un par negru, foarte negru.
Stiam ca eram mereu urmarita de el, chiar citeodata si speriata, dar imi place,si mai multa placere imi provoca cind se uita la mine in timpul mesei, cu ochii sai care vineaza prade.
Si primul meu pe jumate sarut. Bine ai venit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu